Traditiile romanesti de Craciun sunt complexe, emotionante, incarcate de simboluri si semnificatii, si variaza usor de la o regiune la alta, avand insa numeroase elemente in comun.
– taierea porcului – sacrificarea porcului are la origine un obicei pagan, de pe vremea dacilor, cand acesta era sacrificat ca simbol al divinitatii intunericului care slabea Soarele in cea mai scurta zi a anului – 20 decembrie (Ignatul);
– Pe 24 decembrie, seara, este impodobit bradul si copiii (si nu numai ei 🙂 ) il asteapta pe Mos Craciun; in mod traditional, membrii unei familii / prietenii isi fac cadouri intre ei, le aseaza cu grija sub brad si le deschid impreuna fie in aceeasi seara, fie in dimineata zilei de Craciun (atunci cand nimeni nu ia, pentru putin timp, chipul Mosului aducator de daruri); acest obicei aduce aminte de darurile pe care Regii Magi i le-au adus pruncului Iisus, cand au vent sa i se inchine;
– colindele de Mos Ajun (insotite sau nu de „Steaua” sau „Capra”) prin care este anuntata Nasterea Domnului si in schimbul carora colindatorii sunt primiti cu mere, nuci, cozonaci si vin – pentru colindatori adulti;
– sfanta Liturgie din ziua de Craciun (dimineata zilei de 25 decembrie); in unele zone, taranii se saluta cu „Hristos s-a nascut” cand se intorc de la biserica;
– masa de Craciun, in jurul careia se aduna toti membrii familiei, Craciunul fiind prin excelenta o sarbatoare a familiei, a revederii, a iubirii, a iertarii, a apropierii… Masa de Craciun este incarcata cu bunatati traditionale obtinute din carnea porcului sacrificat cu cateva zile inainte – carnati, toba, caltabosi, carne afumata (sau nu), piftie, sarmale etc sau cu alte tipuri de preparate, specifice bucatariilor internationale, precum meniurile catering de Craciun.
– ortodocsii sarbatoresc Craciunul timp de trei zile, a treia zi fiind Sfantul Stefan;
– de Craciun nu se munceste – nu se spala rufe, nu se face curat si nici nu se da nimic cu imprumut;
– In Maramures, specific este „Jocul Mosilor” – dupa colind, colindatorii isi iau bicele si mastile si pornesc iar din casa in casa; acest obicei pare sa isi aiba originea in ceremoniile cu masti din noptile de priveghi din ritualurile stravechi de cinstire a mortilor;
– in Moldova, casele se mai decoreaza si cu plante – busuioc, maghiran si bumbisor -ca sa aduca noroc, iar tinerele nemaritate isi pot vedea ursitul daca pun sub fereastra, pe prisa, intr-o starchina, cate putin din bucatele pregatite;
– in Bucovina, oamenii fac turte de Craciun si le pastreaza pana la primavara, cand le pun intre coarnele boilor cu care ies la arat – aceastea trebuie sa fie rotunde pentru ca simbolizeaza soarele si luna;
– tot aici, femeile ies cu mainile pline de aluat si ating copacii din livada pentru a fi rodnici in anul care urmeaza;
– in Oltenia, in ajunul Craciunului, familia se aduna in jurul focului si, pe rand, atata focul cu o nuia, zicand: „Buna dimineata lui Ajun/ Ca-i mai buna a lui Craciun/ Intr-un ceas bun/ Oile lanoase/ Vacile laptoase/ Caii incuratori/ Oamenii sanatosi/ Sa se faca bucatele, porumbul, graul”
– in Banat, sarbii care locuiesc aici fac focuri in curti, in care ard „badnajak-ul” – un trunchi de stejar tanar -, cu credinta ca scanteile acestuia aduc bunastarea in casa;
– in Dobrogea, se gasesc „mosoii” – colindatori cu cojoace lungi pana in pamant si masti colorate, devenite emblema pentru localitatea Luncaviţa, singura unde inca obiceiul se mai pastreaza; mastile simbolizeaza spiritele stramosilor care alunga raul din calea nasterii pruncului Iisus;
– alte traditii spun ca in noaptea de Craciun se deschid cerurile, dar numai cei cu sufletul curat le pot vedea…
Si, desigur, mai sunt alte multe traditii care, din fericire, inca se mai transmit din generatie in generatie, mai cu seama in zona rurala.
Insa indiferent ce traditii alegeti sa urmati cu ocazia sfintelor sarbatori de Craciun, noi va uram sa le petreceti cu sanatate si voie buna, alaturi de cei dragi.
